ZAIRA
Cătălin Dorian Florescu
O carte surprinzătoare, în primul rând pentru că autorul, bărbat, scrie din perspectiva unei femei, în al doilea rând pentru că autorul, om tânăr, scrie din perspectiva omului ce a parcurs o perioadă din istoria tulbure a secolului XX: Al doilea Război Mondial, instaurarea regimului comunist, Primăvara de la Praga, emigrarea în SUA şi acomodarea la stilul de viaţă american.
Aventura eroinei printr-o viaţă plină de evenimente aproape incredibile este văzută ca o călătorie, o călătorie care începe odată cu naşterea Zairei într-o sală de aşteptare a unei gări şi care se desfăşoară pentru început într-o lume a normalităţii, a poveştilor şi a păpuşilor. Personajele ce o însoţesc rând pe rând pe protagonistă sunt de un realism cutremurător, iar evenimentele narate demne de o carte de istorie. Războiul, foametea, atrocităţile comunismului, fuga peste graniţă, dezrădăcinarea lasă urme adânci în sufletul Zairei. Figurile celor trei „mame” şi a bucătăresei Zsuzsa, o vor urmări pe eroină întreaga viaţă. Cu toate că, la fel ca dintr-un tren ce aleargă ameţitor, personajele coboară din viaţa Zairei unul după altul, „stafiile” lor îi vor influenţa felul de a iubi, de a acţiona, de a trata oamenii, de a spune lucrurilor pe nume, de a-şi alege meserii.
În cele din urmă poveştile de dragoste ale Zairei, aventura sa americană, relaţiile cu fiica sa, cu soţul său, cu prietenii, nu sunt decât trepte pe care personajul urcă spre sine, spre eliberarea de fantomele trecutului.
Veronica Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu